A FOST PUBLICATĂ DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI CU PRIVIRE LA CONFLICTUL CONSTITUȚIONAL DINTRE PRESEDINTE ȘI MINISTRUL JUSTIȚIEI REFERITOR LA REVOCAREA ȘEFEI DNA, LAURA CODRUȚA KOVEȘI

Sharing is caring!

După cum se știe, în data de 30.05.2018 CCR s-a pronuțat, prin Decizia nr.538, cu privire la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte.
Potrivit Art.36 din Legea nr.47/1992, decizia este definitivă și obligatorie, comunicându-se Președintelui României, prim-ministrului Guvernului României, Ministrului Justiției și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Azi, Decizia Curții Constitționale a României nr.538/30.05.2018 a fost publicată în Monitorul Oficial.
Așa cum era de așteptat, Decizia este devastatoare pentru președinte, care a blocat legea și a pus în pericol, prin declarațiile sale neconstituționale, democrația, statul de drept și funcționarea justiției constituționale.
Potrivit Deciziei 538/30.05.2018, președintele este obligat să revoce procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție la propunerea ministrului justiției, pentru că, acțiunea acestuia este descrisă prin termenul „revoca” si nu sintagma „poate revoca”.
După cum se știe deja, la data la care a facut propunerea de revocare, ministrul de justiție a avut în vedere faptul ca doamna Laura Codruța Koveși a încălcat de trei ori Constituția Romaniei în decurs de un an, precum și Raportul Inspecției Judiciare cu privire la activitatea managerială a șefei DNA, în principal: capacitatea de organizare; capacitatea rapidă de a lua decizii; autoperfecționarea; capacitatea de analiză și sinteza; strategia și planificarea pe termen lung, mediu și scurt; inițiativa; dosarele si termenele de soluționare ale acestora, în ordinea în care au fost înregistrate etc.
Privit din perspectiva atribuțiilor sale care revocă (termenul este imperativ), la propunerea justificată a ministrului de justiție, refuzul președintelui Iohannis este un act de încălcare a legii și Constituției României, fapt ce a generat conflictul instituțional între președinție si Ministerul de Justiție.
În ceea ce privește interpretarea logică a Constituției, în lumina prerogativelor sale, președintele este obligat de a da curs cererii de revocare, de natură să pună în valoare principiul cooperării loiale între instituțiile statului.
Deci, în putine cuvinte: în cadrul procedurii revocării procurorilor cu funcții de conducere, rolul decizional ii revine ministrului de justiție.
Aceasta nu înseamna că se afecteaza independența procurorilor și nici că ministrul ia o hotărâre discreționar, ci că ministrul de justiție este în măsură să judece activitatea managerială a unui procuror șef și face o cerere de revocare pe motive de legalitate si nu pe motive de oportunitate, cum s-a exprimat președintele („sunt mulțumit de activitatea DNA și nu consider oportună revocarea doamnei Laura Codruța Koveși) .
Iată câteva pasaje din motivarea CCR, din care reiese obligativitatea revocării șefei DNA, precum și clarificarea locului și rolului procurorilor, pentru a nu se ajunge pe viitor la situații similare și a se reașeza rolul președintelui și statutul procurorilor în matca constituțională de unde au fost scoși prin protocoalele secrete și ilegale cu SRI.
“Astfel, indiferent de autoritatea care a generat conflictul juridic de natură constituţională, aceasta are obligaţia, în coordonatele statului de drept, să respecte şi să se conformeze celor constatate prin decizia Curţii Constituţionale. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că, din adresa Preşedintelui României prin care a refuzat să dea curs propunerii de revocare din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a doamnei Laura Codruţa Kövesi, rezultă, în mod indubitabil, îndeplinirea condiţiilor referitoare la regularitatea şi legalitatea procedurii, sens în care este şi aprecierea Curţii Constituţionale. Prin urmare, Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi”, se arată în motivare.
Curtea Constituţională decide:
“1. Constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.
2. Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, prim-ministrului şi ministrului justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I
„- Curtea a reținut că „procurorii, […] faţă de care Constituţia stabileşte controlul ierarhic, activitatea lor desfăşurându-se sub autoritatea ministrului justiţiei [art.132 alin.(1) din Constituţie], nu fac parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească.
– „autoritatea pe care ministrul justiţiei o exercită asupra procurorilor nu are nicio legătură cu activitatea judiciară pe care un procuror o desfăşoară în concret, într-o anumită cauză penală, ci vizează activitatea Ministerului Public, în ansamblul său, în exercitarea rolului său de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”
– Curtea constată că Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte diferite în esenţa lor.
– Deşi nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziţie de independenţă instituţională faţă de aceasta, întrucât textul Constituţiei este foarte clar, activitatea desfăşurată de procurori fiind sub autoritatea ministrului justiţiei.
– În consecinţă, procurorii nu pot invoca o poziţie de independenţă, asemenea judecătorilor
– activitatea judiciară pe care un procuror o desfăşoară în concret, într-o anumită cauză penală nu are legătură cu autoritatea ministrului justiţiei, acestea fiind două probleme distincte.
– ministrul justiţiei poate propune, numai în aceste trei ipoteze, revocarea din funcţia de conducere a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a prim-adjunctului şi adjunctului acestuia, a procurorului general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a adjuncţilor acestuia, a procurorilor şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi a procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a adjuncţilor acestora. ”

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

Alina Mungiu Pippidi, atac dur la adresa lui Koveși

Sharing is caring! FacebookTwitterGoogle+PinterestDupă cum se știe, în data de 30.05.2018 CCR s-a pronuțat, prin Decizia nr.538, cu privire la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte. Potrivit Art.36 din Legea nr.47/1992, decizia este […]

Subscribe US Now