RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN ȘI VICTIMELE COLATERALE

Sharing is caring!

Războiul româno-român face ravagii în societatea românească. Din păcate sunt și „victime colaterale”.

România stă tot mai rău cu nervii …

„Iuda a plecat singur, dar s-a întors cu o gloată, căci ura reușește să-i strângă pe oameni mult mai grabnic decât dragostea, dar reușește să-i păstreze mult mai puțin.” ( Constantin Sârbu, regretatul preot de la Biserica ,,Sapienţei” din Bucureşti, unul dintre preoții ținuți în închisorile de reeducare ale epocii staliniste din România).

Avea dreptate…ura declanșată și întreținută adună repede o mulțime de oameni, dar, după un timp, o astfel de mulțime se dumirește și refuză să mai fie gloată. De aceea a și scăzut participarea #rezist din Piața Victoriei.

Una dintre „victimele colaterale” este și câștigătoarea de la Roland Garros, Simona Halep, pentru care s-au strâns la Arena Națională aproximativ 20.000 de persoane, campioana noastră care a reuşit să aducă primul Grand Slam în România după 40 de ani.

Când pe scenă a apărut Gabriela Firea ( dacă nu primarul, cine altcineva ar fi trebuit sa-i înmâneze Simonei Halep distincția de cetățean de onoare al Bucureștiului?) aplauzele mulțimii sau transformat în huduieli.

(„Le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine. Sper să avem cât mai mulţi campioni şi să mai avem locuri 1 în lume pentru că este un lucru special. Sunt foarte onorată că am primit acest titlu. Mulţumesc”, a spus Simona Halep în cadrul galei, după ce a primit placheta cu distincţia.”).

Și în alte parți ale lumii au loc astfel de acțiuni la care oamenii politici oferă distincții sportivilor, cantareților etc., dar, din repect pentru cel premiat, nu se huiduie.

La noi a dispărut respectul pentru simboluri, indiferent că acestea sunt vechi sau noi. E nivelul cultural al poporului nostru … Nu este prima dată când bucureștenii, în teorie, cei mai evoluați cultural dintre români, reacționează în acest mod lipsit de eleganță …

Dacă evenimentul ar fi avut loc la Craiova, Cluj , Sibiu , Iași etc. nimeni nu ar fi îndrăznit să huiduie într-un asemenea moment, dar cauza nu ar fi fost un nivel cultural mai evoluat, ci bunul simț provincial.

Să ne amintim de anul 1994, când, la intoarcerea Naționalei din California , unii zbierau in fața lui Hagi „Iliescu minte ”… cum zice românul hâtru: „ce avea coada vacii cu stampila primăriei”?

Și Victor Ponta, în 2014, a fost huiduit, în lipsă, atunci când Simona Halep a câștigat pentru prima dată turneul de la București și a fost amintit faptul că evnimentul nu ar fi fost posibil fără sprijinul premierului de atunci…

Îmi amintesc și de gala Gala Bute, în 2011, când sala a huiduit-o pe Elena Udrea. Era și atunci un motiv de sărbătoare.

Nu are importanță culoarea politică a celui care organizează un eveniment, ci personalitatea sărbătoritului – părerea mea.

… când vad moderatorii și cei prezenți într-un studiou de televiziune, indiferent de cum se numește acea  televiziune, cum laudă „comportamentul civic” al unor astfel de specimene în ocazii solemne…

Ura aceasta viscerală este rezultatul anilor de manipulări, a împărțirii societații în corupți și Alba ca Zăpada; cei tineri socotiți cei mai deștepți cetățeni îndreptați împotriva celor bătrani și „fără dinți” socotiți „pomanagii” după o viață întreagă de muncă; intelectuali îndreptați împotriva celor cu studii mai puține; cei ce lucrează la privat îndreptați împotriva celor ce lucrează la stat; cei cu bani puțini sunt așa din pricina asistaților sociali; reneagarea parinților și bunicilor cărora „ar trebui să li se ia dreptul de vot, pentru că ne amanetează viitorul” …

Președintele este și el o sămânță de învrăjbire și de întreținere a urii. A împărțit societatea în “românii mei” și românii lor; a îndemnat la nerespectarea deciziilor judecătorești în momentul în care a spus că nu este mulțumit de decizia definitivă și executorie care l-a obligat să dea înapoi ce a obținut prin flas și uz de fals; îndemnă la nerespectarea Constitutiei si legilor în vigoare, doar de dragul unei persoane (Koveși) de parcă, odată cu plecarea ei, nu o să mai fie facută justiție pe planetă…

Cînd l-am auzit vorbind de un Referendum (cu care ne tot „amenință” din februarie 2017) și de întrebările pe care ar trebui să le pună cetățenilor, nu știam dacă să râd sau să mă revolt…

Domnul președinte, care nu se pricepe chiar la toate (am avut noi unul multilateral dezvoltat până în 1989), ar trebui să pună mâna pe Constituție (despre care nu avea habar în campania electorală și cred că nu a avansat prea mult de atunci) sau pe un curs de Drept Constituțional al părintelui Constituției Române, regretatul profesor Antonie Iorgovan, și va gasi răspuns la toate întrebările care îl frământă.

Cu tot respectul cuvenit, președintele meu este tot timpul nelămurit și nu știe ce să facă… oare dumnealui se aude ce spune? Dacă s-ar întoarce la catedră și un elev i-ar spune: domnule profesor, nu cred că viteza este egală cu spațiul supra timp și aș dori să vă propun o dezbatere publică. Oare ce notă ar primi acel elev?

Într-o țară cu democrație consolidată, nu există decizie CCR care să nu fie respectată de orice persoană sau autoritate.

În zilele acestea președintele meu mi-a amintit de Ludovic XIV, cu celebra sa sintagmă : „L’État, c’est moi” („Statul sunt eu”), formulă a monarhiei absolutiste, exprimată în faţa parlamentarilor parizieni pentru a le atrage atenţia că şeful statului, respectiv regele, posedă o putere ce nu are limite constituţionale.

„Statul sunt eu” a tras concluzia și Iohannis, cu referire la faptul că nu este obligat să respecte o Decizie a CCR, înainte de a înţelege pe deplin motivaţia referitoare la demiterea şefei DNA, motivație pe care încă o mai citeşte după cum însuşi a mărturisit.

În versiunea sa sibiano-dâmboviţeană, Iohannis rupe din context paragrafe din Constituția României și le restălmăcește, deducând că în România există un stat și acesta este EL…

Un derapaj democratic periculos,care s-a radicalizat și în stradă.

Președintele a uitat că a jurat pe Constituție să o apere și să realizeze rolul de mediator pe scena politică internă.

Aștept, în continuare, de la președintele meu – pentru că este și al meu – să-și îndeplinească rolul de mediator în societate, altfel vom deveni cu toții „victime colaterale”, într-o societate ruptă în două.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

SIMONA HALEP ȘI ROMÂNIA, IRONIZATE DE CHARLIE HEBDO

Sharing is caring! FacebookTwitterGoogle+PinterestRăzboiul româno-român face ravagii în societatea românească. Din păcate sunt și „victime colaterale”. România stă tot mai rău cu nervii … „Iuda a plecat singur, dar s-a întors cu o gloată, căci ura reușește să-i strângă pe oameni mult mai grabnic decât dragostea, dar reușește să-i păstreze […]

Subscribe US Now